imi este greu sa incep. si n-ar trebui. as vrea sa fie mai usor. dar de cele mai multe ori inceputurile sunt teribil de grele. chiar si in ‘pornirea’ acestui blog am avut aceasta apasare a inceputului. vroiam sa renunt. ce rost are si blogul acesta? am destule pe cap. de ce inca un inceput, cu dileme, greu suportabil? o sa te citeasca cineva? si daca da, ce conteaza? o sa ai ce povesti? si alte asemenea ganduri… insa n-am renuntat sa duc la bun sfarsit acest inceput. cu putin nesomn si rabdare am lansat acest blog si sper sa am grija de ea cat mai mult timp. imi plac cuvintele… aroma, gustul lor. sunt fericit. visez. si chiar daca textele de pe acest blog sunt citite doar de o singura persoana… sau poate de nicio persoana… permiteti-mi sa fiu fericit si va rog nu ma treziti din vis: scriu, am un jurnal, public texte care pot fi citite sau ignorate. ce frumos:)
0 Responses to “Apasarea inceputului”