Fascinatia cuvintelor de ramas bun…

 Imi place sa scriu scrisori de adio. Chiar si atunci cand este vorba de o despartire dureroasa, reusesc sa imbin cuvintele cu destula usurinta. Stiu ca in asemenea momente este potrivit sa fi dragut. Trebuie sa spun ceva frumos despre cel de care ma despart. Chiar daca ne-am certat, prefer sa fiu bland. Probabil sper ca o sa-i para rau ca n-o sa ma mai vada. Am o dorinta nespusa de a-l face pe cel ce pleaca, sa-si doreasca sa ma revada. Oare asa se explica fascinatia mea pentru cuvintele de ramas bun?