Piesa de weekend: Colbie Caillat-Bubbly
odata omul a avut puterea sa stapaneasca furtuna. era increzator, plin de speranta si conectat pe deplin la sursa vietii. fara indoieli, cu o constiinta curata, savurand inocent bucuria de a trai. in prezent e altfel. furtunile vietii sunt intampinate cu spaima. eventual cu resemnarea inselatoare, care iti poate da un somn adanc, aparent linistitor. dar odata trezit din somn, realitate furtunii este neschimbata si puterea noastra de a rezista la fel de mica. ne-am obisnuit. suntem victime. ne adapostim intr-un coltisor crezut de noi sigur si asteptam neputinciosi sa treaca furtuna. am uitat ca am fost creati sa stapanim furtuna, ploaia si vantul…
se relateaza ca Geoana s-a intalnit cu Vantu pentru a discuta strategia politico-mediatica in cazul „Udrea”. adica al doilea om in stat, presedintele senatului este de fapt omul lui Vantu. daca este adevarat, este si dezgustator si scarbos. daca aceasta stiire este doar o nascocire a presei, este deasemenea dezgustator. sau poate este doar o intoxicare, un zvon lansat din partea unui adversar politic… oricum am lua-o imi intoarce stomacul pe dos.
in The New York Times Book Review, editia in limba romana din 20 iulie, Joe Queenan (pana acum n-am auzit de el) scrie despre escortele literare. cine sunt ele si cu ce se ocupa?
…in marea lor majoritate, aceste femei de varsta mijlocie care isi castiga traiul astfel: asteapta scriitorii la aeroport, ii transporta de la o redactie la alta, spunandu-le pe drum cateva informatii despre urmatorul jurnalist care le va lua un interviu, le cumpara ceva de mancare la pranz, le spun unde se afla magazinul de bauturi alcoolice si ii impiedica sa aiba caderi nervoase. pentru cele mai multe este o slujba. pentru altele un hobby. escortele sunt intotdeauna inteligente si fara exceptie, haioase… escortele literare… se preocupa sa-i avertizeze pe scriitori asupra pericolelor ascunse… ii cunosc pe toti si stiu totul… astazi mai exista, probabil, cateva zeci de escorte literare in Statele Unite… sunt o specie pe cale de disparitie…
uneori pare indredibil dar… este simplu: suntem in mainile Lui. credem sau nu.
aztazi am citit despre o familie cu 14 copii. mama are 36 ani. ei si ce-i cu asta? pe mine m-a frapat si m-a lasat fara cuvinte viziunea tatalui asupra educatiei copiilor. el spune asa: „Eu şi soţia suntem toată ziua la câmp. Copiii se cresc unul pe altul. De-acuma sunt mari şi se descurcă”. pe parinti cine ii creste? viitorul patriei este in maini bune…
fost diplomat. ex-ministru de externe. sef de partid. si… sincer am cautat confirmare pe google ca este presedintele senatului. uitasem. pentru mine este o personalitate fara contur. aparent un bun manuitor de cuvinte. de fapt un papagal politic veritabil. aliat cu primarul ‘care este’, arata ca este foarte sensibil la ‘directia vantului’. deci fara principii. candidatul PSD la postul de presedinte al Romaniei. in loc sa-si apere ministrii, care isi fac treaba (Andronescu-Spiru Haret), cauta sa obtina voturi facand presiuni pentru o rezolvare populista a cazulurilor delicate. deci… fara culoare, fara substanta, fara directie (cum bate vantul), fara viziune, fara viitor. insa nu m-ar mira daca in toamna Mircea Geoana ar deveni presedinte. traim in Romania totusi.
“este ingrozitor sa traiesti intre oameni. dar ce rost are sa traiesti fara ei?” (E. Cioran)
ati avut vreodata sentimentul ca lumea aceasta nu va apartine? ca oamenii din jurul vostru sunt straini si departe de a va intelege? iubim si suntem iubiti. asteptam si suntem asteptati. ascultam si suntem ascultati. mangaiem si suntem mangaiati. radem impreuna cu ei. plangem cu lacrimile lor. si totusi ne dezamagesc. adancurile disperarilor noastre raman inaccesibile pentru ei. in momentele de cutremur profund al sufletului nostru, suntem singuri. doar noi in abisul incercarilor. dar acolo in singuratatea umbrelor stim ca ii iubim. chiar daca nu ne inteleg, poate ne umilesc uneori si ne ranesc teribil, avem totusi certitudinea ca ei reprezinta cea mai mare valoare din vietile noastre. atingeri, priviri, rani, dezamagiri, zambate, imbratisari, dispret, iertare si iubire. multa iubire.
in mine nu-l gasesc. la tine sigur nu este. unii spun ca este undeva la mijloc. eu cred insa ca este undeva deasupra noastra. acolo sus…
dimineata pe strada, la 7:30 ma opreste un cetatean turmentat, cu cel putin 20 de ani mai in varsta decat mine.
- mosule, ajuta-ma sa deblochez telefonul asta.
deblochez. la care el:
- mersi mosule, esti un dulce…
am zambit, ne-am dat mana si am plecat. si mi-am adus aminte de un banc.
americanul, rusul si romanul, se umfla-n pene.
americanul.
- noi suntem asa de tari ca atunci cand construim un zgarie-nori de 100 etaje cand ajungem la etajul 50 le spunem celor de la parter ca pot porni cu liftul la etajul 100.
rusul.
- noi suntem si mai tari. atunci cand am construit calea ferata Moscova-Vladivostock de 9000 de km, cand am ajuns la km 4500 le-am transmis celor de la Moscova ca trenul poate porni.
la care romanul zice.
- bai baieti, ce-i la noi la nimeni. noi dimineata la 7 ne apucam sa construim o fabrica de spirt si la 8 deja toti suntem beti.
… pe 16 iulie. la multi ani si multe modele reusite. n-am auzit ca cei de la Audi sa se planga prea mult de criza si sa ceara ajutoare si favoruri. isi vad de treaba si se dezvolta chiar si in vremuri grele. bravo lor.
prefereatul meu: modelul A4…


un articol interesant despre Ciad, cu doar 55o km de drumuri, nicio cale ferata si numeroase razboaie civile din 1960. liderul reberilor din Ciad Colonelul Abbo Sileck a fost in Romania. la Medias. are prieteni aici…
asadar, s-a lansat. vrea si viseaza (vrabia…
) sa ajunga presedintele Romaniei. cu sloganul: “Este in puterea noastra sa schimbam puterea lor”. daca imi aduc aminte Barack Obama a castigat alegerile cu: “Yes, we can”. 3 cuvinte versus 8. care vi se pare mai convingator? acum stau si ma gandesc, oare cine a inventat acest slogan pentru Crin Antonescu? cine sunt consilierii lui? oricum, sloganul acesta nu-l va duce departe. si nimic altceva. pentru mine Crin Antonescu totdeauna a fost ca lutul in mainile olarului. mereu dispus sa adopte forme noi. ca sa ajungi presedinte ar trebui sa fi deja vas format. mai ales daca esti Crin. macar de-am stii cine este olarul…
aberezi. esti vulgar. iar aberezi. esti destept. fin analist. iti bati joc de cine vrei. barfesti daca ai chef. sau gandesti scriind pe blog. despre ce se vede cand te uiti pe fereastra sau cand te plimbi cu bicicleta. te dai mare. dai mai departe. te confesezi. ai fantezii erotice. injuri. admiri lumea. promovezi, asculti muzica. faci prieteni. astepti comentarii. lasi comentarii. visezi sa fi ca aia mari. sau nu visezi nimic. te plictisesti. tu esti tu. esti blogger
nu criza va fi inamicul numarul unu al lui Basescu la alegerile prezidentiale. nici vreun contracandidat. se pare ca acest caz Ridzi va deveni incet un mare caz Base. si cred ca acum Basescu pur si simplu nu mai are cum sa se scuture de mizerie. nu va mai putea sa spuna ca mogulii il vaneaza. daca cineva spune ca Tolontan si echipa lui de la GSP au facut aceasta campanie la comanda lui Voiculescu pur si simplu abereaza pentru ca apar in tablou si firmele din preajma patronului Intact. ma intreb oare cat o sa mai ramana Tolontan in post? si unde se indreapta daca este este rugat sa plece? oricum, jos palaria pentru ce a facut.
am ajuns sa deschid site-ul unui ziar de sport si sa citesc sfaturile Papei date presedintelui Florentino Perez de la Real Madrid. dau click pe o alta pagina si citesc recomandarile Sfantului Parinte adresate liderilor celor mai puternice state inaintea reuniunii G8 de la L’Aquila, cu sugestia blanda a unei “Autoritatati politice mondiale reglementată de drept”. si ca sa nu am niciun dubiu asupra influentei enorme pe care o are Vaticanul in lume imi sar in ochi negocierile asupra „Acordului economic” intre Statul Israel si Sfantul Scaun. ma astept ca intr-o zi sa citesc despre propunerile Papei care ar scoate, sa zicem General Motors din faliment. sau cine stie, ajunge Vaticanul sa conduca fabrici, banci, cluburi de fotbal. daca Suveranul Pontif spune ca este reprezentantul suprem al lui Isus pe pamant, n-ar trebui sa uite ca Tamplarul din Nazaret nu trimitea scrisori catre Senatul din Roma, nici macar cezarului, dar nici celor care organizau luptele dintre gladiatori.
ai luat scaunul si l-ai lovit in cap. pentru asta esti injunghiat. mergeti amandoi la spital. peste cateva ore sunteti inapoi in sat. asta numai daca ranile provocate de cutit sunt mai blande. dar un scaun in cap inca nu este capatul lumii. satul este locuit. oamenii nu sunt prosti. ‘asta baga cutitul in oameni si umbla liber pe strazi’. topoare, furci o sticla incendiara. ’sa ne facem singuri dreptate’. ce fac oamenii legii? unde sunt? in orasele din Olanda exista strazi pe care esti amendat imediat daca nu te dai jos de pe bicicleta. la noi trebuie sa se declanseze un razboi ca cineva sa fie arestat. in ce tara traim?
Like a flower waiting to bloom
Like a lightbulb in a dark room
I’m just sitting here waiting for you
To come home and turn me on
Like the desert waiting for the rain
Like a school kid waiting for the spring
I’m just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on
My poor heart, it’s been so dark since you been gone
After all, you’re the one who turns me off
You’re the only one who can turn me back on
My hi-fi’s waiting for a new tune
The glass is waiting for some fresh ice cubes
I’m just sitting here waiting for you
To come on home and turn me on
Turn me on
zilele acestea toata lumea, din mediul financiar mai ales, vorbeste despre relansarea creditarii. dobanzi mai mici. rate mai accesibile. programul ‘Prima casa’. etc. ce nu inteleg eu: cum pot sa ma duc la banca pentru un credit daca mi-am pierdut locul de munca sau sunt in curs de a-l pierde? nu inteleg de ce aceasta obsesie pentru relansarea creditarii… inmultirea locurilor de munca ar trebui sa fie prioritatea celor care ne conduc. daca nu am siguranta locului de munca, pot sa am 2 joburi, tot nu ma convinge nimeni sa iau un credit.
… recunoscand asta stiu ca sunt privit cu circumspectie. nu este ‘la indemana’ oricui sa se ataseze de anumite substante intr-un mod nesanatos. ei bine, in cazul meu ‘dependenta’ nu se manifesta insuportabil. nu am stari de voma. nu tremur. nu transpir. nu am halucinatii. in plus aceasta ‘dependenta’ nu-mi goleste buzunarul si imi permite sa raman in limitele legii. de ani buni inainte de masa de pranz am neveie de el. alteori chiar si spre sfarsitul zilei. pe neobservate gustul lui m-a subjugat si din fericire, consumandu-l nu am teama de efecte secundare. dimpotriva. imi induce stari echilibrate, fara valuri prea mari de emotivitate. nu imi ’spala’ creierul, nu ma ‘transporta’ in alte ’sfere’, doar ma hraneste si vitaminizeaza. oare ce o fi?
ps: sunt mandru de aceasta dependenta. si sper sa ma tina cat mai mult
uraaaaaaaaaa! bafta in noul sezon. cred ca alaturi de FC Arges ar mai trebui retrogradate cateva echipe, dar si asa e bine… semalul a fost dat: magariile se pot pedepsi si la noi. bravo
… sunt cantareti care in general aduc prea multe ‘umbre’ in suflet prin piesele lor. asa sunt eu cu Jack Johnson. exceptia care confirma regula: Banana Pancakes
aflu ca Toyota si Honda au lansat primele hibride acum un deceniu. Hyundai ii urmeaza cu modelul Avante LPi Hybrid. astept momentul cand petrolul va devenii istorie. peste un deceniu?
sie-urile mai multor institutii importante din cele doua tari sunt greu sau deloc accesibile incepand de marti dupa amiaza. se crede ca in spatele atacurilor se afla China sau fratele din Nord.
… nu comentezi, ce se-ntampla? nu ai trafic. probabil ai vizitatori mai putini. cu toate acestea sunt hotarat sa nu comentez doar de dragul de a ademenii vizitatori, de a fideliza cititori. o sa comentez doar ceea ce ma intereseaza. si niciodata pentru a intoarce un favor, un comentariu. si daca n-o sa am trafic pe blog? asta este… daca e menit sa moara sa moara. si inca ceva. am vazut ca e la moda sa faci schimb de linkuri: ‘ma pui in blogroll, te pun si eu’. nu-mi place ideea. o sa pun pe cine vreau fara sa astept in schimb un loc dincolo.
… promisiunea unei nopti fierbinti candva in viitor? acum stiu destul de sigur ce as alege. maine poate altfel ar sta situatia.
ce ai face? ai conduce universul la fel ca El? daca da, atunci ai patruns in intimitatea gandurilor, intentiilor Lui. si iti place ceea ce ai descoperit. te satisface viziunea Lui asupra lumii. deci te identifici cu El. L-ai atins. daca nu ai conduce lumea la fel ca El, atunci nu-L prea cunosti. poate nici nu te intereseaza persoana Lui. intr-un fel te crezi un mic Dumnezeu. asa si ceilalti. si in inflatia de Dumnezei e greu sa-l percepi si sa-l intelegi pe adevaratul Dumnezeu.
Robert McNamara. Secretarul apararii in USA in timpului razboiului din Vietnam, numit de multe ori ‘razboiul McNamara’. 7 ani in varful Pentagonului. fiul lui a fost participant activ la protestele anti-razboi. conducator la compania Ford, inainte de a fi secretarul apararii, presedintele Bancii Mondiale, dupa. in Memoriile lui aparute in 1995 a recunoscut ca regreta rolul determinant pe care l-a jucat in razboiul din Vietnam. a trait 93 de ani.
de multe ori aud comentarii, facute de persoane respectabile, cu greutate in spatiul public romanesc, ca emisiunile tv imbecilizeaza poporul. indiscutabil anumite emisiuni (sau majoritatea?) contribuie din plin la indobitocirea privitorului, dar ma intreb cine ne constrange sa privim acele emisiuni? de ce nu avem incapatanarea de a refuza sa privim orice? oare nu educatia noastra sau mai corect lipsa ei ne face sa fim dependenti de tv? cred ca televizorul doar trezeste imbecilul din noi. il hraneste si il ademeneste. imbecilul din noi s-a format undeva departe de televizor si departe de acele valori si principii de vietuire, care te ajuta sa alegi cand si ce sa privesti.
uneori imi place enorm aceasta muzica. simpla. de la radacina existentei. cu voci stridente pe alocuri dar perfecte in rolul lor. cu etalarea acustica naturala a instrumentelor. armonii placute, curate. nimic spectaculos. doar un stil asumat cu voie buna si pricepere.
… cand o persoana nu trezeste in mine dispretul pentru prostiile pe care le face. Poate sa faca multi pasi gresiti eu totusi, chiar daca temporar ma enervez pe el, simt ca mi-as da viata spre binele lui.
Comentarii recente