Cioburi de viata (2)
inersectie aglomerata. doamnita tanara la volanul unui automobil elegant. claxoneaza frenetic. rosteste vorbe ‘grele’ si gesticuleaza nebuneste catre o alta domnita care conduce masina alaturata. “tampita dracului… unde ai invatat sa conduci… esti chioara… lua-te-ar naiba de jegoasa… “. dupa ce termina textul se uita in oglinda. pe bancheta din spate doi copilasi… probabil merg spre scoala… cu mama ‘putin’ nervoasa… oare ce o fi in mintea lor?
Vid, Darko , VID !
…poate si o mirare inocenta.
in mintea lor? probabil nu mare lucru, ca-s mici si poate nu inteleg exact sensul cuvintelor…pe mine ma preocupa mai mult ce poate fi in sufletul lor…si cred ca poate fi doar un amalgam de sentimente contradictorii…
da, copiii nostri sunt asa cum ii educam sa fie…si de multe ori ma gandesc si oricat ar fi de dureros acest gand, imi dau seama ca nu suntem toti in stare sa fim parinti…ca ne trebuie abilitati cu adevarat speciale sa reusim sa crestem un copil, sa-l facem OM…si, din egoism, pentru ca ne dorim, noi pentru noi, copii, ii aducem pe lume…da, stiu, cei mai multi dintre noi, facem TOT ceea ce putem ca parinti…chiar daca uneori nu-i de-ajuns…
… nu este usor sa fi parinte, mai ales ca suntem oameni imperfecti, cu multe lipsuri, insa cred ca daca ne-am stradui mai mult am avea si rezultate pe masura… problema nu este ca gresim, ci faptul ca unii parinti nu ‘poseda’ lucruri elementare in educarea copiilor…
Pacat, vor invata ca aceasta-i normalitatea!
da… cam asta este modelul cu care cresc… trist
Copiilor le va ramane in imaginea sufleteasca, fiecare gest si vorba a mamei. Subconstientul, este prezent cu noi in viata aceasta si undeva, candva, vor repeta, poate,aceleasi cuvinte. Sau poate nu… dar…nu putem sti inca. Insa, peste cativa ani, se va vedea in imaginea lumii, ceea ce sadim acum, in mintea acestor copii.
speram sa nu repete aceleasi cuvinte, dar le va fi greu sa reziste mult asa