Herta Muller, Nobelul si… ‘coada’

de ce a primit Nobelul pentru literatura scriitoarea nascuta in Banat? iata cateva motive enumerate de Vladimir Tismaneanu:

Cartea Herthei Muller “Regele se-nclina si ucide”, aparuta in traducerea si cu notele lui Alexandru Al. Sahighian la Polirom in 2006, vorbeste despre dubla ei experienta, despre identitatea ei germano-romana, despre o lume bantuita de amintiri, anxietati, nevroze. O lume care a fost candva dominata de figurile siniste ale dictatorilor Ceausescu si Honecker, de politiile lor secrete, Securitatea si Stasi. Literatura Hertei Muller este una a marturisirii lucide, a curajului, sperantei si onoarei, ca si a dubiului, framantarii si disperarii. Nascuta in Banat in 1953, Herta Muller a studiat la Universitatea din Timisoara. Impreuna cu Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer si William Totok, a participat la actiunile nucleului disident Aktionsgruppe Banat. A fost anchetata, urmarita, prigonita de Securitate. I s-a interzis sa publice. A fost fortata sa emigreze in 1987. Nu a tacut, ci dimpotriva, a condamnat deschis crimele totalitarismului comunist, abertatiile regimului Ceausescu…

cum s-a simtit Herta Muller in Romania, anul trecut cand a venit in vizita? ce credeti? iata un fragment din interviul acordat EVZ cu respectiva ocazie:

EVZ: Ce s-a întâmplat aseară? Sunteţi vizibil marcată…
Herta Müller: Persoana cu care aveam întâlnire în antreul hotelului mi-a spus că trebuie să scăpăm de “coadă”, adică de doi indivizi care-l urmăreau de ceva vreme şi se prefăceau că beau o cafea în bufetul din hol. Mai mult, cei de la hotel i-au cerut să se înregistreze ca “vizitator”, deşi nu intenţiona să urce în cameră. Ca urmare, Andrei Pleşu m-a sfătuit să părăsesc hotelul şi să rămân într-o cameră din sediul NEC. La precedentele veniri în ţară, aproape în fiecare an, nu am avut incidente, dar acum problemele au reînceput şi nu înţeleg ce vor de la mine. Lucrurile îmi reamintesc de persecuţiile Securităţii, din anii ’80. Consider că, într-o ţară liberă, SRI-ul nu are ce căuta în hoteluri sau alte instituţii, care ţin de viaţa privată.

astazi, cand am aflat ca Herta Muller a primit Nobelul pentru literatura, mi-am adus aminte de acest interviu si acum cu o curiozitate si mai mare ma tot gandesc, oare ce au vrut aceste personaje  tip “coada”? cat de degradat poti sa fi cand te angajezi sa o ‘filezi’ pe Herta Muller, cu trecutul ei de victima a securitatii? stiu, sunt multi oameni curati si valorosi in tara asta… insa acestia de cele mai multe ori pot fi oricand intimidati, discreditati, calomniati, improscati cu noroi de personajele tip “coada”…

…îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi…

spune Herta Muller in EVZ. cred ca Nobelul premiaza nu numai talentul scriitoarei ci si aceasta atitudine transanta fata de realitatile degrada(n)te produse de indivizi lipsiti de scrupule si acceptate de poporul ‘bland’ dispus sa-si admire calaii…

De ce nu scriu despre carti?

Alina m-a intrebat de ce nu scriu despre carti daca tot am afirmat ca imi place mult sa citesc… Alina, Alina sa te indoiesti tu de mine in halul acesta.

relatia mea cu cartile este una speciala. cand am facut acest blog nu m-am gandit ca o sa scriu candva despre carti din mai multe motive:

- a scrie despre o carte buna sau proasta cere timp. eu cel putin nu pot sa scriu despre o carte de cateva sute de pagini doar cateva randuri. probabil ati observat ca postarile mele sunt scurte si de obicei nu sunt texte elaborate ci doar franturi de idei. nu dispun de prea mult timp pentru a scrie pe blog. din aceasta cauza evit sa scriu despre carti… din prea mult respect pentru ele.

- nu ma pricep prea bine sa prezint carti. cred ca iti trebuie putin talent ca sa  prezenti o carte. pe langa talent si curaj. trebuie sa indraznesti sa scrii despre o carte reusita, sa ai suficienta incredere in propriile abilitati literare si sa fi convins ca prezentarea ta este destul de frumoasa ca sa fie convingatoare dar sa si trezeasca interesul cititorilor. sa luam ca exemplu ultima carte pe care am citit-o: Azar Nafisi-Citind Lolita in Teheran. ce as putea spune despre aceasta carte in (sa zicem) max.zece randuri? as putea remarca faptul ca acest roman nu este doar o povestire fascinanta ci si o prezentare curajoasa a societatii iraniene islamice. (vai, cat de greu imi vin cuvintele ). o profesoara de literatura engleza infrunta cu perseverenta regulile fundamentaliste aberante cu ajutorul romanelor citite cu pasiune si analizate cu indrazneala cu studentii de la facultate si mai apoi cu cateva studente care se aduna saptamanal in casa ei, in incercarea de a tine deschisa o fereastra catre lumea interzisa de regimul islamic din Iran. acest roman este de fapt si critica literara in toata regula pentru ca analizeaza opere valoroase, reprezentative dar si personaje remarcante. ar fi multe de spus despre aceasta carte. poate cateva citate sau intamplari evidentiate ar convinge pe cineva sa citeasca acest roman. dar o sa ma opresc aici. (cred ca ati remarcat si voi din aceste cateva randuri ca nu am prea mult talent pentru a prezenta o carte )

-  un alt motiv care ma opreste sa prezint carti pe blog este faptul ca de obicei citesc cartile in limba mea materna care nu este romana. probabil  de aici apar si dificultatile de exprimare si teama de a aborda subiecte literare mai pretentioase. scriu totusi in romana  pentru ca scriu despre realitatea romaneasca si imi place limba romana.

p.s.: daca apasati aici puteti vedea cum trebuie prezentata o carte. cu talent si dezinvoltura. asta da prezentare… jos palaria