Femeia frumoasa

eu: – cum ti-ai dat seama ca sotia ta este femeia potrivita pentru tine?

pm: – ce subiect… pur si simplu am simtit… am avut convingerea… cu timpul din ce in ce mai consistenta convingere ca ea este…

eu: – bine dar aceasta convingere se bazeaza pe ceva… ce ai vazut, ce vezi in ea? prin ce te-a cucerit?

pm: – este de o frumusete teribila…

eu: – asta am observat si eu…

pm: – … nu ma refer doar la frumusetea care  se vede… ea este ‘frumoasa’ in chip misterios pentru ca gandeste profund… are o naturalete admirabila si o sensibilitate sincera fata de cei din jur… este inteligenta nu doar in sensul unei bogatii a informatiilor detinute ci in luarea si asumarea unor decizii delicate sau mai usoare…

eu: – uau… asta da caracterizare…

pm: – … in plus ar mai fi un amanunt care pentru mine conteaza enorm. stie si ii place sa ma priveasca in ochi dovedindu-mi ca nu se teme de profunzimile uneori intunecate din sufletul meu.

Nevasta prostituata?!

- cunosc pe cineva care s-a insurat cu o prostituata… nu prea pot sa-mi explic cum a putut…

p.m. pare surprins.

- prostituata… nevasta… cred ca exista doua posibilitati – zice el – prima: omul tau este amoral, adica nu-i pasa… atata timp cat este o ’sotie buna’ si aduce bani in casa totul este ok… nu-mi vine sa cred ca exista asa oameni. a doua: tipul este imoral… stricat… o si ajuta in meseria asta… poate chiar o incurajeaza… profita de ea…

- omul meu nu este nici a-, nici imoral… dimpotriva este un tip cinstit, cu o moralitate sanatoasa… plin de iubire si intentii nobile… stiu sigur ca a luat-o de sotie ca s-o ’scoata’ din ‘mocirla’… s-a implicat cu toata fiinta si resursele lui in a o iubi…

- exista asa oameni, asa iubire nebuna intre noi?… si crezi ca tipa se va schimba?

- nu stiu… are toate conditiile si motivele… in prezent par fericiti…

Cartile

- de ce iubesti atat de mult cartile? – ma intreaba p.m.

- probabil… imi place sa ma las ‘inundat’ de expresii, propozitii, idei, intamplari, povesti, vieti… frumoase si patrunzatoare.

- esti prea innebunit dupa carti – zambeste p.m.

- ce ar fi daca oamenii, dupa moarte, ar fi inmormantati,  ingropati cu ajutorul unei gramezi de carti si fiecare, dupa un timp, nu s-ar mai transforma in tarana ci intr-o carte?

- am avea prea mult de citit… si am stii prea multe…

Verdict

- ti-am vazut blogul – ma intampina p.m.

- da?… si ce zici?

- ai zis ca iubesti cuvintele… nu contest, insa nu cuvintele sunt punctul tau forte.

- i-auzi  , ai identificat punctul…

- esti un mic vanator de idei, cautator de profunzimi si o lume mai buna.

- imi place sa ‘vanez’, ’sa caut’ – spun eu

- inca ceva… cititorii tai, cei care te comenteza, pe langa faptul ca sunt isteti, intelepti mai pun si suflet in randurile lor si asta imi place.

- adica… ‘cititorii nostri sunt mai inteligenti decat noi’ a spus cineva si bine a spus.

Cu permisiunea lui

prietenul meu [p.m.] nu este blogger. ne stim de mult.  discutiile dintre noi sunt savuroase, profunde, haioase sau superficiale, plate, fara sens. oricum am lua-o sunt ‘cuvinte de pietenie’.  l-am intrebat:

- ce zici daca amintesc de tine pe blog?

- a… deci ti-ai facut blog? imi zice el.

- da… am un blog.

- si despre ce scrii acolo?

- despre oameni, viata… tot ce ma intereseaza si imi trezeste cheful de scris. iubesc cuvintele.

- timp pierdut – …pare dezamagit.

- poate… deci… te superi daca te amintesc, te citez?

- sa te ajut sa-ti pierzi timpul degeaba? asta vrei?… bine frate… vezi si tu ce scrii acolo.

chiar asa… de ce tin eu blogul asta???