Cam asta a fost…

… mica mea aventura in blogosfera. se pare ca, deocamdata, imi este imposibil sa am grija de acest blog. multumiri pentru toti cei care m-au citit din cand in cand si au lasat comentarii.  am o admiratie sincera pentru voi.  sunteti plini de idei, talent, profunzime si bun simt. aveti grija de blogurile voastre frumoase si mai ales de voi.  o sa va urmaresc de la distanta… si poate odata, candva o sa ne mai ‘vedem’… si nu uitati, credeti sau nu, Cineva acolo sus va iubeste… numai bine!  

Munca, bani si… cam atat

sa ai doua locuri de munca. drept urmare sa ai un venit destul de bun, dar sa ai foarte putin timp liber… pentru ceea ce-ti place, pentru prieteni, si alte lucruri frumoase, relaxante, interesante… iti trece, foarte ispititor, prin gand sa renunti la sursa secunda de venit, insa iti este teama… de ziua de maine, de criza economica, de viitor, de viata… de neprevazut…

Cioburi de viata (2)

inersectie aglomerata. doamnita tanara la volanul unui automobil elegant. claxoneaza frenetic. rosteste vorbe ‘grele’ si gesticuleaza nebuneste catre o alta domnita care conduce masina alaturata. “tampita dracului… unde ai invatat sa conduci… esti chioara… lua-te-ar naiba de jegoasa… “. dupa ce termina textul se uita in oglinda. pe bancheta din spate doi copilasi… probabil merg spre scoala… cu mama ‘putin’ nervoasa… oare ce o fi in mintea lor?

Arta si moralitate: cazul Polanski

celebrul regizor Roman Polanski a fost arestat in Elvetia pe baza unui mandat emis de justitia SUA in urma cu 31 de ani.

Polanski s-a aflat iniţial sub incidenţa mai multor capete de acuzare, inclusiv cele de viol şi corupere prin administrare de droguri. In marturia pe care a depus-o in timpul procedurii de anchetare, cineastul a declarat ca este vinovat doar de intreţinere de raporturi sexuale cu o minora.

intrebarea care ma framanta insa, nu este daca Polanski trebuie inchis sau nu.  daca privim cu atentie viata unor artisti observam ca multi dintre ei au avut serioase probleme de comportament. in oglinda acestor fapte interpretabile din punct de vedere moral ma intreb cat de valoroase sunt operele unor asemenea artisti. conteaza faptul ca de ex. Ray Charles a reusit sa ‘produca’ piese celebre chiar in perioada cand era dependent de droguri? sau ce sa mai spunem de Jim Morrison?  ce facem cu scriitorii faimosi banuiti, acuzati ca ar fi fost pedofili (Marcel Proust, Andre Gide…)? cat de valoroasa este opera unui artist cu probleme evidente de moralitate? sau una este viata personala si alta opera artistica? moralitatea si arta au ceva in comun sau frumosul este pur si simplu amoral?

sursa citat: mediafax

Bataia [NU] este rupta din rai?!

O “mama de bataie” aplicata copiilor ii poate lasa cu urme pentru tot restul vietii. Loviturile sau orice alte pedepse corporale pot opri dezvoltarea inteligentei copiilor. O spun oamenii de stiinta, care au aratat ca IQ-ul micutilor cu varste cuprinse intre 2 si 4 ani care au fost batuti de parinti a scazut cu peste 5 puncte in patru ani, fata de coeficientul inteligentei inregistrat la copiii care nu au primit pedepse corporale…

intregul articol pe hotnews.ro

Block 11

nu ratati ocazia sa cititi un articol admirabil despre ororiile regimului nazist pe Silence’s blog. maestre Klausen… jos palaria. oare cati dintre adolescentii de astazi mai stiu sau mai sunt interesati de nazism, comunism si in general de istoria intunecata a omenirii???… mi-e teama ca prin uitarea acestor lucruri teribile ne indreptam spre repetarea lor…

De ce?

uneori ni se-ntampla anumite lucruri,  nu tragice sau dureroase peste masura dar neplacute si inexplicapile. suntem surprinsi de sirul evenimentelor neprevazute si nedorite. noi ne gandim ca fara aceste evenimente am fi fost mai fericiti. si intr-adevar, fara aceste neprevazute cotidianul nostru ar fi fost mai senin… o perioada, intr-un fel… de ce ni se-ntampla ceva ce ne produce amaraciune si (poate) nopti albe? ce am fi, cum ar arata viata noastra fara aceste evenimente-surpriza neplacute si neasteptate? cine si dupa ce criterii decide lucrurile care se-ntampla in viata unui om? si… de ce???

Cioburi de viata (1)

… muzica, multi tineri, voie buna, lumini, zgomot… petrecere. vis a vis: casa cu etaj, liniste, singuratate, umbre… cineva din cand in cand se uita pe fereastra.

Sa o ajutam pe Stefania

…probabil milioane de oameni au nevoie intr-un fel sau altul de ajutorul semenilor… asa si Stefania. amanunte la Alina.

O admir

am copilarit impreuna. este o tipa draguta, ambitioasa, cu mult bun simt si un suflet enorm. una dintre verisoarele mele. in prezent medic rezident. zilele trecute ne-am revazut. printre altele ii spun:

- te respect si te admir atat de mult… sunt mandru de tine… sa termini medicina cu trei copii mici este o performanta…

ea rusinata un pic si surprinsa de declaratia mea imi raspunde:

- multumesc… cuvintele tale ma ung pe suflet sa stii…

- dar spune-mi te rog ce faci cand pacientii vin cu plicul, cu micile atentii? iei spaga? – o intreb cu ceva ‘frica’ in mine.

- sa stii ca as avea mare nevoie de un plus la salariu… dar cand vad cat de sarmani si nenorociti de soarta sunt majoritatea pacientilor… cum as putea sa accept acei bani… nu iau spaga.

m-am linistit. am inceput s-o admir si mai mult. numai sa reziste tentatiei…

Vizita si lacrimi

ieri dupa-amiaza cumnatul meu se pregatea sa faca o vizita. grea. dureroasa. la un fost coleg de munca. un coleg pe care l-a ajutat de multe ori. acum sa pregatea sa-l vada pentru ultima oara. sufera de o boala incurabila. in faza terminala. este pe moarte. l-am intrebat pe cumnatul meu:

- ce o sa-i spui?

- nu stiu… – imi spune el cu lacrimi in ochi – …dar sotia lui mi-a zis la telefon ca o sa se bucure cand o sa ma vada… probabil o sa povestesc ceva despre ce se mai intampla la firma… chiar nu stiu ce o sa spun…

ce poti sa spui cand lacrimile si durerea sugruma cuvantul si zambetul?

Merite si datorii

in judetul Brasov, pe marginea drumurilor judetene reabilitate exista mai multe panouri cu urmatorul text:

Acest drum a fost reparat de catre Consiliul Judetean Brasov

pe marginea drumurilor pline de gropi as vrea sa vad panouri cu textul:

Acest drum este neglijat de Consiliul Judetean (Consiliul Local, dupa caz) Brasov

este datoria autoritatiilor locale sa  repare drumuri, pentru asta au fost alesi si tot pentru asta sunt platiti… deci mai putine panouri de acest gen ca n-o sa aplaudam extaziati la fiecare metru de asfalt turnat.

La fel de inteligenti ca un copil de 2 ani

cainii pot intelege aproximativ 165 de cuvinte, semne si comenzi. cei mai inteligenti dintre ei inteleg pana la 250 de cuvinte si semne, cat un copil de doi ani si jumatate. articolul complet aici.

asa se explica de ce unii dintre noi iubim cainii: stim ca niciodata nu vor ajunge sa ne dea lectii dar sunt destul de inteligenti ca sa ne ofere clipe relaxante si placute.

Lopata

astazi, timp de cateva ore, am lucrat cu lopata. a fost greu. … oboseala produsa de lopata are o ’savoare’ care nu se compara cu epuizarea cauzata de monitor. si tocmai pentru aceasta ’savoare’ cred ca merita, din cand in cand, sa mai pui mana pe lopata. doamnele ar putea incerca alta unealta, desigur.

Dansand in furtuna

odata omul a avut puterea sa stapaneasca furtuna. era increzator, plin de speranta si conectat pe deplin la sursa vietii. fara indoieli, cu o constiinta curata, savurand inocent bucuria de a trai. in prezent e altfel. furtunile vietii sunt intampinate cu spaima. eventual cu resemnarea inselatoare, care iti poate da un somn adanc, aparent linistitor. dar odata trezit din somn, realitate furtunii este neschimbata si puterea noastra de a rezista la fel de mica. ne-am obisnuit. suntem victime. ne adapostim intr-un coltisor crezut de noi sigur si asteptam neputinciosi sa treaca furtuna. am uitat ca am fost creati sa stapanim furtuna, ploaia si vantul…

Ce sa mai zici?

aztazi am citit despre o familie cu 14 copii. mama are 36 ani. ei si ce-i cu asta? pe mine m-a frapat si m-a lasat fara cuvinte viziunea tatalui asupra educatiei copiilor. el spune asa: „Eu şi soţia suntem toată ziua la câmp. Copiii se cresc unul pe altul. De-acuma sunt mari şi se descurcă”. pe parinti cine ii creste? viitorul patriei este in maini bune…

Cerul albastru in cuvinte

zbor

liniste

admiratie

pace

fascinatie

culoare

demnitate

infinit

zambet

Voie buna in canalizare

Sa vezi o gura de canalizare fara capac in orasele din Romania nu este ceva iesit din comun. Astazi dimineata la 7:30 observ in fata mea o asemenea gura fara capac. Cand trec in dreptul ei, sa vezi minune, apare capul unui muncitor care fluiera coerent si senin. M-a facut sa zambesc si sa ma intreb, oare de ce fluiera asa vesel?

1. Ii place ceea ce face. Isi iubeste meseria.

2. A gasit ceva pretios acolo jos, in canalizare.

3. A avut o noapte faina alaturi de sotie.

4. Peste o zi pleaca in concediu in Hawai.

5. …

… lista poate continua.

M-a depasit :)

Imi place sa merg pe jos. Sunt antrenat. Pasi lungi. Ritm sustinut. Rar intilnesc pe cineva care sa aiba pasi mai lungi si ritmul mai rapid. Veneam de la munca. Nu ma grabeam, dar aveam oarecara ‘viteza’ totusi. La un moment dat apare o scolarita de vreo 8-9 ani cu rucsacul in spate. Asa cum vezi zeci sau sute zilnic. Dar scolarita mea era altfel. Era in urma mea cu vreo 5 metri cand am observat-o. Nu alerga. Totusi ma ajungea din urma. Pasi marunti dar ritm nebun. M-a depasit. Zambeam. Era prima oara cand o fetita de max. 10 ani ma depasea la mersul pe jos. Bravo.

Fascinatia cuvintelor de ramas bun…

 Imi place sa scriu scrisori de adio. Chiar si atunci cand este vorba de o despartire dureroasa, reusesc sa imbin cuvintele cu destula usurinta. Stiu ca in asemenea momente este potrivit sa fi dragut. Trebuie sa spun ceva frumos despre cel de care ma despart. Chiar daca ne-am certat, prefer sa fiu bland. Probabil sper ca o sa-i para rau ca n-o sa ma mai vada. Am o dorinta nespusa de a-l face pe cel ce pleaca, sa-si doreasca sa ma revada. Oare asa se explica fascinatia mea pentru cuvintele de ramas bun?

Asfalt electoral

La noi se asfalteaza cu mare inflacarare. In sat, pe drumul spre oras si in oras. Oare ce se intampla? De unde acest dor de a repara drumuri? Oare putem fi cumparati cu cativa km de asfalt? Ar fi bine sa avem alegeri in fiecare an. Asa macar, poate am avea sosele mai bune. Alegerile trec, asfaltul ramane… daca e de buna calitate.:)

Razi, dar te doare?!

“Chiar in mijlocul rasului, inima poate fi mahnita…” Proverbe 14:13

Daca razi, cum poti fi mahnit? Daca esti mahnit, cum poti sa razi?

se tineau de mana…

Ii vedeam aproape zilnic. Mergeau pe jos tinandu-se de mana. Dimineata se grabeau. Probabil la munca. Dupa amiaza aveau acea liniste in pasi pe care ti-o da apropierea ireversibila a caminului. Dar se tineau de mana. Deseori incercam sa-mi imaginez locul de munca al celor doi. Erau bine imbracati, in trend, insa discret, cu mult gust. Constatai usor ca sunt frumosi, naturali si se simt bine impreuna. Ea, nefardata, cu parul prins la spate. El, inalt, brunet, distins, cu privirea usor severa. Aproape tot timpul discutau. In unele dimineti o vedeam numai pe ea cu un baietel de sapte-opt ani. Il tinea de mana. Mergeau spre scoala. Copilul era imbracat simplu,dar cu multa grija. Pareau familia perfecta. Intr-o dimineata mi-am dat seama ca nu i-am mai vazut de mult. In urma cu cateva zile ne-am reantalnit. Iata-i. Insa era singura. Intr-un Mercedes Clasa A . Era usor incordata la volan, dar ii venea bine masina. Se potriveau. Baietelul lor era pe bancheta din spate. Mergeau la scoala. Ezitam intre bucurie si deceptie. Peste ceva timp l-am zarit si pe el. Tot singur. Intr-un BMW 320. M-am resemnat. De acum incolo ii vor vedea din cand in cand trecand cu automobilul. Intr-un fel imi parea bine. Au reusit. Prosperitatea nu i-a ocolit. Munca lor si-a primit rasplata. Deci, se poate si la noi. Totusi, acum ca ii vad mai rar si numai de la distanta nu pot sa nu ma ma intreb cu putina teama: Oare din cand in cand se mai plimba impreuna tinandu-se de mana?